POEM-Elisabeta IOSIF:,,Poetul şi umbra”
Poetul cu umbra sa de nalbă
Porni la drum prin lume…
Pelerin.
Condus de-un curcubeu,
Topit în şase zile. E oare un Destin?
Şi merse zeci de mile…
O zi rămase însă, albă.
Şi cugetă, ca-n faţa unei glume…
- Ce-nseamnă, oare?
Glorie ? Sau poate…un Declin?
-O, nu ! Îi zise Umbra
O pierdere aduce şi . ..câştigul,
Profiturilor tale!
E darul tău, de vers întămâiat
În ziua şaptea. E univers
Şi lacrimi. Iubire-n echilibrul
Poetului din tine. Văpaie răsărită…
În Ziua Poeziei.
