EMINESCIANA-Cristina ŞTEFAN:,,MITUL MARELUI „NU” – MIHAI EMINESCU”
Motto:
TRECEA EMINUL
Ca un “memento mori” pe sub plopi
treceai cu ianuarie impar…
Pe-aici nu s-a-ntâmplat
decât o poezie tristă…
Câte un gând hoinar pe nuferi,
câte-o iubire-albastră-n cupe
şi uneori se face seară pe deal…
Abia atunci îmi amintesc de tine
şi verbul devine fraged
ca dintru începuturi…
(Limba română mai are acolade
de epigoni cu şcoli înalte)…
Eu, Cătălina, privesc spre zenit
în aşternerea clipei tale în stea…
Mai vii, Emin! Poeţii-şi dorm
nestinsa geană din tei
în lungul prilej al durerii…
Dacă Mihai Eminescu ar fi păşit în viaţă peste pragul veacului zbaterilor noastre, altfel ar fi fost sonorizate troienele de critici literare ninse în ani peste Luceafăr? Retorica variantelor acestei întrebări se poate afla nu în vastul material bibliografic, nu în comprehensiunea atâtor şi atâtor mari autori aşternuţi pe calea-I stelară, nu în viaţa Lui fostă viitoare. Unde aşadar? În Marele „NU”!>>>>>
